Agava

Agava este o planta ce are forma unei rozete mari, cu frunze carnoase si lungi.

In timpul verii prefera lumina directa a soarelui si udari frecvente.

Iarna este recomandat sa fie tinuta in casa sau sera, in incaperi mai racoroase dar unde temperatura sa nu scada sub 10⁰C si se va uda rar.

O dat la 2-3 ani se transplanteaza in alt ghiveci mai mare asigurandu-i un amestec de pamant format din pamant de frunze, pamant de gradina si nisip.

In vederea inmultirii se detaseaza puii formati la baza plantei, atunci cand acestia au formate cel putin 4-5 frunze si se planteaza in ghivece mai mici.

Feriga

Majoritatea ferigilor se simt bine in conditii de camera. Necesita umezeala mai ridicata atat in ceea ce priveste solul, cat si umiditatea atmosferica. Cresc bine in locuri semiumbrite, ferite de actiunea directa a soarelui. Substratul trebuie sa fie afanat, poros si cu un pH acid: 5,5 - 6. Turba fibroasa, pamantul de frunze si nisipul pot fi folosite drept componente pentru substrat. Grosimea stratului de drenaj de pe fundul ghiveciului trebuie sa fie mai mare. Udarea se face regulat, astfel ca pamantul sa nu se usuce niciodata. Daca planta nu a fost udata si pamantul s-a uscat, se recomanda scufundarea ghiveciului pana peste margine intr-o galeata cu apa, unde se lasa pana cand pamantul se imbiba bine. In timpul iernii, ferigile prefera o scurta perioada de repaus, cand se tin la o temperatura mai scazuta si se uda mai rar. Fertilizarea se face de 2-3 ori pe luna, primavara si vara, cu o concentratie la un sfert din cea recomandata de producator. Transplantarea si afanarea pamantului de la suprafata trebuie facute cu multa grija, pentru a nu rupe radacinile, care sunt foarte subtiri. Atentie! Ferigile sunt foarte sensibile la mutari.

Leandrul

Este originar din regiunile mediteraneene si Asia subtropicala, deci prefera lumina puternica, soarele si o temperatura in jur de 18 grade C. Se cultiva usor si este apreciat pentru florile sale variat colorate in nuante de roz, alb, rosu si galben. In locurile de origine, leandrul poate atinge 4-6 m, dar ca planta de interior masoara in general 1-2 cm. Frunzele seamana cu cele de salcie, iar florile sunt simple sau batute, asezate in buchete bogate si frumos parfumate. Pentru o mai buna lastarie, plantele se ciupesc, deoarece planta suporta bine taierile pentru corectarea formei, operatia facandu-se toamna sau primavara. Leandrul se poate inmulti prin butasi. Atunci cand butasii ating o lungime de 10-15 cm, trebuie taiati de la extremitatile ramurilor, de preferat primavara. Acestia se planteaza intr-un amestec de pamant de flori si nisip grosier.

Oxalis

Datorita frumusetii culorii frunzelor sale, Oxalis este o planta extrem de interesanta si plina de farmec. Este o planta pe care o simti cum traieste deoarece seara isi aduna frunzele, iar dimineata si le desface, emanand parca viata si optimism de care avem atata nevoie. Ca sa creasca frumos Oxalis trebuie stropita frecvent cu apa calduta si curata, ca sa nu i se pateze frunzele. Trebuie asezata la geam, ea are nevoie de lumina puternica, pamantul trebuie sa fie in permanenta umed, evitand totusi stagnarea apei in vas. O data pe luna se pune ingrasamant pentru a creste mare si frumoasa. Ca sa nu fie atacata de boli, frunzele se vor stropi o data pe luna cu solutie de Decis 1%.

Este o planta sensibila care se poate imbolnavi daca nu avem grija. Iata unele din aceste cauze: lipsa luminii determina decolorarea frunzelor si alungirea tijelor plantei, ea devenind fragila si rupandu-se usor; uscarea pamantului din ghiveci duce la aplecarea frunzelor si chiar la moartea plantei; divizarea tufei, pentru inmultire, e suportata destul de greu, aproape intotdeauna disparand toate frunzele, dar se va continua udarea pamantului si planta va rasari din nou.

Orhideea Phalenopsis

Usor de cultivat in conditii de apartament, cu delicatele sale flori in forma de fluture, Phalenopsis este, cu siguranta, o orhidee care, oriunde ar fi amplasata in locuinta, va capta atentia oaspetilor prin frumusetea sa rafinata.

Aceasta orhidee de apartament este originara din Indonezia. Numita si Orhideea-fluture (datorita florilor sale ce amintesc de forma fluturilor), Phalenopsis este, fara indoiala, cea mai facila si cea mai florifera (infloreste cel putin 6 luni pe an) dintre toate orhideele. Este recomandata in mod special pentru incepatorii care doresc sa creasca orhidee in locuintele lor.

Lumina

Situata chiar la fereastra, protejata de perdea, Phalenopsis infloreste foarte frumos pe parcursul mai multor luni.

Temperatura

Phalenopsis apreciaza temperatura apartamentelor noastre. Ea traieste bucuroasa intr-o bucatarie, chiar in apropierea aragazului, unde se produce mult abur, deoarece este o mare iubitoare de umiditate atmosferica. Temperatura influenteaza talia si numarul de pete de pe flori; cu cat este mai cald, cu atat vor exista mai multe pete, dar mai mici, pe cand la scaderea temperaturii petele vor fi mai mari, dar mai putin numeroase. In cursul iernii, mentinerea unei temperaturi de 17-18sC si udarea la intervale mai mari de timp le permit plantelor sa intre intr-o perioada de relativ repaus, dupa care, la venirea primaverii, urmeaza o spectaculoasa reinflorire.

Udare

Pentru a reusi pastrarea unei orhidee de apartament intr-un spatiu cu o umiditate atmosferica relativ mica (de exemplu, in locuinte), se poate aseza ghiveciul pe un pat de pietris sau de argila. Ghivecele nu trebuie sa intre in contact cu apa din recipient.

Substrat de cultura

In mod curent, substratul de cultura contine una sau mai multe din urmatoarele ingrediente, in diferite proportii: bucati mici de scoarta de rasinoase, perlit, turba grosiera de muschi, nisip, spartura de roci vulcanice, pamant de frunze de stejar, dolomit, ca solutie-tampon pentru aciditatea amestecului, si ingrasaminte.

Fertilizare

Se fertilizeaza bilunar in perioada de inflorire.

Codiaeum

Cunoscut si sub numele de Croton, Codiaeum este un gen ce cuprinde plante tropicale cu aspect diferit, in functie de specie, care au in comun o cromatica decorativa a frunzisului, ce va rasplati pe deplin eforturile presupuse de dificila lor cultivare.

Familia: Euforbiacee

Aspect: Arbust de pana la un metru inaltime, cu frunze mari, cu diferite forme in functie de specie, cu nervuri intens colorate, cu flori mici, galbene, in forma de stea, ce infloresc vara.

Expunere: La lumina, dar nu direct in soare, care-i poate arde frunzele, are nevoie de caldura constanta si de spatii aerisite, dar fara curenti de aer . 

Specii si varietati

Originar din padurile tropicale ale Malaeziei si ale insulelor din Pacific, genul Codiaeum se remarca printr-o larga gama de culori, nuante si forme ale frunzelor. Iata si cateva exemple.

Codiaeum aucubaefolium este o planta usor de cultivat, cu frunze lucioase, de un verde stralucitor, patate neuniform cu galben. Codiaeum bogoriense are frunze ovale, verde inchis, cu motive galbene. Codiaeum spirale se dezvolta ca o tufa compacta cu frunze inguste, cu nervuri ce variaza de la galben la rosu. Codiaeum warrenii creste mai mare decat celelalte specii, ca un copac, avand frunzele tinere verzi cu nervuri galbui, lungi si inguste, iar frunzele adulte de un verde inchis, cu nervuri rosiatice.

Codiaeum variegatum este o specie cu multe varietati, din care voi cita numai: "Disraeli", cu frunze lanceolate, verzi cu pete galbene si fata inferioara caramizie, "Reidii", cu frunze lungi, usor ondulate, verzi, cu zone in nuante de roz si rosu si nervuri galbene sau rosii, si "Black Prince", cu frunze mari, ovale, de un verde inchis, patate cu galben, portocaliu si stacojiu.

Reproducere

Daca planta ramane fara frunze la baza, se poate face un marcotaj, iar cand apar radacinile, partea superioara a tulpinii se planteaza intr-un ghiveci separat. Taiata adecvat, ea va produce lastari laterali noi.

Codiaeum se inmulteste si prin butasi sau seminte. Butasii, lungi de 7-10 cm, se preleva primavara din ramurile mai groase, cu doua perechi de frunze si un lastar. Taietura se introduce intr-o pulbere rizogena, dupa care butasii se planteaza intr-un amestec de compost fertil si nisip in parti egale. Se uda si se tin la umbra, la o temperatura de aproximativ 24° C, pana apar radacinile. Semintele se sadesc in acelasi tip de compost ca butasii, in perioada ianuarie-februarie, iar dupa incoltire li se asigura o temperatura de 21° C si un ambient aerisit. 

Ingrijire

Daca radacinile au ocupat complet ghiveciul, planta va fi transvazata in luna februarie, iar daca este saraca in frunze si neuniforma, in martie se taie cu grija din ramuri, presarandu-se pe taieturi pulbere de sulf sau carbune, pentru cicatrizare.

In perioada martie-octombrie, trebuie sa i se asigure plantei un loc aerisit si luminos, fara expunere directa la soare, si o temperatura de 18° C. Ea trebuie udata regulat si stropita dimineata. O data la 10-15 zile, in apa se va adauga un ingrasamant lichid, doza reducandu-se treptat in octombrie si fiind complet eliminata iarna. Este important ca in acest anotimp temperatura sa nu scada sub 15° C, iar udarea sa se faca mai rar. Frigul duce la putrezirea radacinilor, de aceea e bine ca planta sa stea intr-un loc luminos, calduros si aerisit, dar fara curenti de aer.