Cercelusul

Cercelusul este o planta de apartament originara din America de Sud. Se numeste astfel datorita florilor mari care atarna pe lastarii flexibili ca niste cercei. Delicata si gratioasa, ne rasfata privirile cu inflorescenta bogata de primavara pana toamna. Iarna intra in repaus si se va simti bine intr-o incapere mai racoroasa. Cercelusul este avid de lumina naturala, dar nu suporta razele directe ale soarelui. Putem sa-l crestem in interior, in ghivece asezate in apropierea ferestrei, sau in vase suspendate, jardiniere, in balcoane cu orientare estica sau nordica. Daca ai un cercelus, gaseste-i un loc stabil pentru toata perioada verii!

Mutarea dintr-un loc in altul ii displace profund, si planta se va manifesta prin pierderea rapida a bobocilor si florilor. Se inmulteste foarte usor, pe toata perioada anului, astfel: se taie butasi de 7-10 cm, care se pun intr-un pahar cu apa pana fac radacini sau se inradacineaza adanc, pana la primele frunze, in pamant nisipos. Pentru ca butasii sa faca rapid radacini, pamantul trebuie mentinut umed in permanenta, prin pulverizare cu apa la temperatura camerei. Dupa inradacinare, cercelusii se planteaza intr-un amestec format din trei parti pamant de frunze si o parte nisip.

Pentru ca iubesc mult umezeala, se vor pulveriza cu apa toata perioada verii. Daca ne dorim un cercelus frumos pentru jardiniera sau un ghiveci suspendat, trebuie sa rupem varful lastarului principal. Dam astfel posibilitata lastarilor laterali sa se inmulteasca si sa se reverse peste marginiile vasului. Ruperea de mai multe ori a lastarilor laterali este necesara pentru o inflorire puternica si de lunga durata. Tot pentru stimularea infloririi este bine sa-i administram plantei pe toata perioada verii, la interval de doua saptamani, ingrasaminte bogate de potasiu. In cazul in care ne dorim un cercelus asemanator unui arbust mic, lasam tulpina principala sa creasca si inlaturam lastarii laterali.

Sprijinim totodata lastarul principal de o tija subtire din lemn, de care il prindem din loc in loc. Abia dupa ce a fost la inaltimea dorita (40-50) cm ii rupem varful, favorizand in acest mod o lastarire puternica. Obtinem astfel un cercelus-tufa, cu un port inalt, ramnificat, si cu un numar mare de flori. Fuchsia hybrida este cunoscuta intr-o mare varietate de culori, de la alb la rosu inchis. Cum ar fi sa ai doi cercelusi in culori diferite? Planteaza-i impreuna si impleteste-le tulpinile! La inflorire vei obtine un efect cu totul surprinzator. Bobocii si florile in doua culori se vor intrepatrunde si vor forma un aranjament deosebit.

Trandafirii japonezi

Trandafirul japonez (den.lat. "Hibiscus") poate fi cultivat in gradina dar si in ghivece suficient de mari tinute la lumina, in casa. Pentru ca este o planta tropicala, foarte importanta este caldura. Daca variatiile de temperatura sunt foarte mari, frunzele si bobocii incep sa cada. Daca peste noapte temperatura scade simtitor, bobocii se vor opri din inflorire sau florile vor fi de dimensiuni mai mici. Temperaturile mai mari afecteaza florile, mai ales atunci cand planta nu este udata suficient si exista perioade in care pamantul de la radacina este prea uscat sau imbibat cu apa. Udarea pana la inundare va duce la distrugerea radacinilor si implicit a plantei.

Este recomandat sa existe o sursa constanta de apa astfel incat solul sa fie suficient de umed pentru a oferi trandafirului japonez conditii optime de dezvoltare. Nici ingrasamintele pentru sol nu trebuiesc neglijate (dar nici folosite in cantitati prea mari), pentru ca prezenta potasiului si a fosforului inseamna flori mai mari si mai viguroase. Chiar daca trandafirul japonez este o planta tropicala, nu inseamna ca ea trebuie tinuta ore in sir in lumina puternica a soarelui. In general, 2-3 ore ii sunt suficiente pentru a inflori.

Daca vedeti ca florile, bobocii si frunzele incep sa se vestejeasca probabil ca este nevoie sa mutati planta intr-o zona ceva mai umbrita. Daca este plantat in gradina, aveti grija la insecte si la plasele de paianjeni care trebuiesc indepartate, folosind un fel de stropitoare (cu apa sau cu substante speciale pe care le puteti procura din florarii sau magazine specializate). Stropirea se va face de sus in jos dar si pe dosul frunzelor. Grija si timpul acordat plantei vor fi rasplatite cu flori foarte frumoase.

Petuniile

Le intalnesti vara peste tot, in gradini, parcuri, alei, dar le prieste si pe balcoane sau terase. Asta pentru ca nu sunt flori pretentioase, dar sunt decorative si frumoase.

Petuniile se numara printre plantele anuale cele mai populare si cele mai mult folosite pentru amenajarea estivala a gradinilor, teraselor sau balcoanelor. Sunt foarte mult apreciate atat pentru coloritul variat si marimea florilor, precum si pentru durata lunga de inflorire.

Sunt originare din Brazilia si Argentina, unde se cunosc circa 15 specii spontane ale acestui gen. In Europa, cultivarea lor a inceput inca de la inceputul secolului XX. Prin stradania horticultorilor au fost obtinute, de-a lungul timpului, din Petunia nyctaginiflora si Petunia violacea, numeroase varietati. Cultura lor este simpla si au pretentii reduse fata de sol si expozitie, de aceea se si pot cultiva in multe scopuri: in parcuri si gradini pentru ronduri sau rabate, singure sau in combinatie cu alte plante. Trebuie sa stii ca petuniile sunt rezistente la vant si florile nu se strica daca ploua sau daca se face frig. Soiurile pitice, cu crestere compacta cu flori mici sau mari, simple sau duble, sunt foarte frumoase daca sunt plantate in ghivece.

Au nevoie de mult soare si prefera soluri bogate in substante organice, in special gunoi de grajd la care se adauga putin nisip pentru ca apa sa treaca mai usor prin acest amestec. Pe timpul iernii le poti cultiva chiar si in interior. Pentru aceasta trebuie sa faci rasaduri pe care le transplantezi in septembrie in ghivece mici. Le lasi afara intr-un loc adapostit si inainte de a da inghetul le asezi la o fereastra insorita. Prin ianuarie incep sa apara primii muguri de flori.

Pentru o ramificare mai buna si o inflorire abundenta se ciupesc varfurile lastarilor. Plantele au nevoie de fertilizari la fiecare 2-3 saptamani cu un ingrasamant bogat in azot.

Inmultirea petuniilor se face in special prin seminte. In cazul varietatilor mai deosebite si care nu produc seminte suficiente se poate recurge la butasire, care se efectueaza usor, din varfuri de lastari, si aproape in orice anotimp.

Frunzele tinere sau varful mladitelor de petunii sunt adeseori atacate de purici de plante. Daca ii observati, stropiti frunzele cu o solutie speciala de combatere a acestor daunatori. Repetati procedura dupa o saptamana.

Uneori pot fi atacate de paduchi de sera (popular cunoscuti sub numele de paduchi albi). Pot fi combatuti turnand in pamantul plantei solutie DECIS in concentratie 0,1%. Repetati procedura dupa 10 zile.

Plantele care dau semne de putrefactie sau ciuperci trebuie indepartate imediat de pe balcon, pentru ca boala sa nu se raspandeasca si asupra plantelor sanatoase.

Stiai ca...

Rasadurile de petunii din ultima generatie, cunoscuta sub numele de cascada, pot fi procurate din magazine specializate sau sere de flori. Acum exista astfel de magazine specializate.

In piete, la tarani, intalnim adesea sortimente de petunii care se inmultesc pe baza de seminte. Din pacate, sunt mai putin rezistente la conditii neadecvate si daunatori. De aceea, desi sunt mai ieftine, nu merita sa arunci banii si munca ta pe ele.

In conditiile de acasa putem sa pregatim rasaduri pe baza de seminte de petunie obisnuita, de gradina.